De ce ar trebui sa-mi iubesc patria? De ce ar trebui sa ma intorc in ea? De ce sa suport marlania universala a satelor, comunelor, oraselor romanesti? De ce sa vin in vacanta pentru a ma enerva mai mult decat a gasi liniste si relaxare? De ce sa suport discutiile doar despre morti, boli si bani? De ce sa admir frumusetile patriei cand toate sunt pline de gunoaie? De ce sa-mi accept soarta cand pot sa fac ceva sa o pot schimba? De ce sa ma gandesc doar la mancare? De ce sa ma simt ca intr-un safari cand merg pe un drum national, “european”? De ce se imbraca romanul numai si numai in negru? De ce e atat de umil si mandru in acelasi timp? De ce am sa fiu considerat ipocrit doar pentru ca am stat o perioada foarte mica in afara tarii si am avut un soc cand am revenit?

De ce raspunsul meu, celor care ma fac ipocrit va fi: suntem o natiune mult mai spirituala ca Tibetul, avand in vedere ca oriunde te-ai afla in aceasta tara, poti receptiona pe 4 frecvente diferite un program de radio religios, in timp ce programul national de radio, il poti prinde doar cand ajungi in sate, comune, orase.

Eu nu stiu! Voi? Imi fac trei cruci rapide, injurand printre dinti de fiecare data cand termin de facut una, e un obicei popular, credeti-ma, l-am invatat in Romania tare mea, dulce si prospera este ea…

    Inchid ochii. Fac un pas, doi ,ipocrizia si minciuna dispar. Trei, patru, egoismul nu mai exista. Cinci, sase, tradarea s-a evaporat. Sapte, opt ranille necoagulate ale amintirilor se pierd voalat. Noua zece, ma impedic de o fapta buna si ma trezesc de unde am plecat.

 

        Au apus vremurile de alta data. Pana si injuraturile si-au pierdut valoarea si patosul,  “du-te in pizda matii”  si-a pierdut vlaga si directia, e spusa atat de des incat se pierde in cuvintele, prepozitile,  prefixele ce lovesc canalul adutiv al societatii contemporane.
“Te iubesc”- Incepe sa fie din ce in ce mai des o moneda de schimb pentru a cumpara sufletul, o expresie care zisa respicat in vazul lumii,  arata un snobism invaluit in tragicul frustrarii.
“Te urasc” ramane singura expresie care isi pastreaza onoarea: trezeste, amintiri, regrete, iubire, disperarea toate in acesi fractiune de secunda. Acesta e un sentiment care poate fi dat ca exemplu pentru celelalte, mult mai mediatizate si mai lipsite de bun simt.